Sportivi în Izolare (Ep 1) - Interviu cu Cristiana Oprea, pilot de raliuri

Interviu de Psiholog Diana Pop

“Sportivi În Izolare”  a venit din nevoia de a continua pasiunea pentru psihologia sportului pe de-o parte, și de a afla  mai practic cum sportivii își gestionează această perioadă dificilă  și incertă în care ne aflăm. Iar dacă munca în cabinet este momentan mutată în online, prin întrebările pe care le pun îmi propun ca latura terapeutică să ajungă la sportivi sub o altă formă decât cea convețională iar aceștia să devină atât o inspirație pentru noi toți cât și să fie o modalitate prin care pășim în lumea lor, dincolo de ceea ce vedem în competiții sau pe teren .

În primul episod, voi vorbi cu Cristiana Oprea, prima romancă pilot de raliu, care a participat la Campionatul European de Raliuri.

Vă invit în rândurile care urmează să o descoperiți pe Cristiana ca sportiv într-un moment atât de dificil prin care omenirea îl parcurge.

Sportivi în Izolare - Intervu cu Cristiana Oprea, pilot de raliuri

Diana Pop : Cine este Sportiva Cristiana și din ce motiv ai ales acest sport?

Cristiana Oprea : Sportiva Cristiana este la bază urbanist și arhitect, un om care și-a dat seama, la 20 și ceva de ani după 2 facultăți făcute în paralel, că drumul pe care și l-a ales nu i se potrivea. Așa că am căutat până când m-am regăsit fericită și motivată - am simțit că mă simt acasă la volanul mașinii și că de aici pot schimba lumea în bine. 

Am descoperit motorsportul dintr-o întâmplare (sau poate nu, pentru că oricum toate micile decizii m-au adus aici), fiind invitată copilot la o cursă de viteză în coastă, în vara lui 2013. Apoi, în 2015 am concurat pentru prima dată, tot copilot, de data asta la un raliu. Atunci mi-am confirmat că drumul meu este în motorsport și am acceptat provocarea de a mă reinventa. Am învățat totul de la zero și cel mai interesant mi s-a părut faptul că motorsportul presupune o concentrare cu totul altfel, un control mental deosebit, rafinat, pe care nu îl descoperisem până atunci în viața academică.

DP : Care abilități din rolul de sportiv te-au ajutat până acum în carantină?

CO : Cu siguranță am învățat enorm de multe lucruri ca pilot de raliu, lucruri pe care acum le văd la adevărata valoare. Am învățat în primul rând să mă adaptez foarte repede - raliurile m-au învățat că niciodată nu va fi totul perfect, indiferent cât de mult ne chinuim să planificăm. În concurs, trebuie să pot lua decizii instant, în baza cunoștințelor, dar și a intuiției. Sunt mult mai calmă și optimistă, poate și pentru că sunt extrem de pasionată de ceea ce fac și știu că nimic, nici măcar o pandemie globală, nu mă va opri să îmi urmez visul.

DP: Cum ți-a fost afectată rutina de sportiv și celelalte activități pe care le faci?

CO: Evident că și mie, ca multor altor sportivi, mi-au dispărut complet planurile pentru 2020. De la dispariția subită a oricărui potențial sponsor nou până la incertitudinea unui calendar competițional, totul a fost șters cu buretele. Aveam câteva proiecte în discuție, care mi-ar fi permis completarea bugetului competițional. Aveam în plan trecerea la o mașină de concurs mai performantă, care mi-ar fi permis să îmi continui drumul în Campionatul European de Raliuri. Până în acest moment, ar fi trebuit să fac cel puțin 2 sesiuni de teste cu mașina de raliu, să particip la un raliu și la alte câteva evenimente în calitate de speaker. 

Însă accept totul așa cum este - o altă provocare și o oportunitate. Orice criză are o soluție, depinde doar de noi să facem cu adevărat tot ce ne stă în putință să revenim pe drumul la care visam.

DP: Din punct de vedere emoțional, ce schimbări simți că s-au declanșat în interiorul tău de când cu pandemia?

CO : Cel mai rău sentiment este incertitudinea, o stare pe care, recunosc, nu am mai trăit-o până acum - nici măcar anul trecut. Și ca să înțelegi, o să îți spun o mică poveste.

În ianuarie 2019 mi-am propus să debutez în ERC (Campionatul European de Raliuri). După mult research, am înțeles că pentru asta aveam nevoie de un buget mare, peste 14.000 de euro pentru înscriere, închiriatul unei mașini omologate pentru competiții europene, deplasare etc - am ales Rally di Roma Capitale, la final de iulie, pentru a avea timp să strâng banii necesari. Am avut sponsori, am și muncit intensiv ca PR, web și graphic designer (ce fac în paralel cu pilotajul) câteva luni, ba chiar m-am și împrumutat - nici acum nu știu cum am scos-o la capăt, însă știu că nu mi-am pus niciodată problema să renunț. Aveam certitudinea că o să găsesc o cale. M-am bazat pe faptul că am un deadline și că am tot ce îmi trebuie ca să îmi construiesc proiectul. Cu ajutorul unor oameni dragi mie, am reușit să fiu prima româncă pilot și, alături de Diana Hațegan, copilotul meu, primul echipaj feminin românesc care a concurat vreodată în ERC. Nu doar că am ajuns cu bine la finish, dar am luat maximul de puncte în clasamentul ERC Ladies Trophy, un rezultat la care nici nu visam.

Acum însă habar nu am când voi reveni la volanul mașinii de curse. Și până acum a fost extrem de greu să găsesc parteneri care să înțeleagă că motorsportul este un vector de comunicare puternic, dacă este folosit cum și cu cine trebuie. De acum încolo va fi și mai greu. 

Partea bună este că în raliuri am descoperit diferența dintre frică și spaimă: frica este cea care te ajută să evaluezi obiectiv riscurile și să îți identifici și “antrenezi” limitele. Spaima e inutilă, te îngheață și te împiedică să mergi înainte. Asta încerc să îmi repet zilnic în perioada asta de criză: mi-e frică că va fi mai greu ca înainte să găsesc susținerea necesară pentru a-mi continua drumul spre performanță, însă am încredere că o să găsesc o cale. 

DP: Cum îți faci antrenamentul din punct de vedere mental în carantină?

CO: Folosesc aproape zilnic aplicația Headspace pentru meditație, fac yoga și pregătire fizică, mă joc cu câinii mei și petrec mult timp în grădină. Mă bucur că am reușit să dorm mult și asta mă face să mă simt mai relaxată. 

În plus, am citit mult despre strategii de comunicare în criză, despre relevanța sportului pe timp de pandemie, cum ne putem reinventa și cum și-ar putea reveni industria auto după această perioadă. Toate informațiile mă ajută să mă pregătesc pentru ce va urma, să îmi regândesc strategia și să fiu pe cât posibil în controlul situației. Asta mă face să mă simt bine, să știu că fac tot ce pot pentru a avea cele mai mari șanse de reușită.

DP: În ultima ta postare de pe blog ( emoticar.ro) povestești ce înseamnă „să stai” înainte de a începe cursa, înțeleg că este un moment în care, deși tăcerea domină, atunci tu și colega ta comunicați cel mai bine. Cum ai simțit tăcerea acestei carantine și ce te-a învățat? Dacă ai putea să duci ceva mai departe in viitoarele curse? 

CO: Am simțit această tăcere ca pe o șansă de “reset”, de realiniere la valorile personale. Toată fuga asta după câte un obiectiv sau noi provocări, după proiecte și bugete pentru curse, acest “one woman show” vine la pachet cu riscul de burnout. Am trăit asta pe propria piele și am fentat de câteva ori acest diagnostic, în special mulțumită mamei mele care mă ajută în tot ce fac și are grijă să nu fiu prea dură cu mine. 

Așadar, iau ce e mai bun din carantina asta, mă odihnesc și îmi dau seama care sunt lucrurile inutile pe care le făceam până acum și cu care nu trebuie să mai pierd timp odată ce revenim într-un ritm normal de lucru.

DP : A avea succes și a fi performant într-un sport dominat de bărbați nu este un drum ușor, care crezi că sunt capacitățile care te-au ajutat să fii în această lume dominata de barbati și cum te-au ajutat să depășești obstacolele intalnite? 

 CO: Cred că m-a ajutat foarte mult faptul că am adus o perspectivă fresh asupra motorsportului și asupra importanței de a-l aduce mai aproape de comunitatea de fani și pasionați de mașini. Abordarea academică, documentată, gândirea strategică și tehnicile de comunicare vizuală învățate la arhitectură și urbanism cu siguranță m-au ajutat să îmi aduc povestea mai aproape de oamenii care apoi m-au susținut - pentru că nu există sport de performanță doar cu bani de acasă. 

Apoi, cred că ambiția de a fi cea mai bună prin multă muncă și un mindset corect, competitiv și etic în același timp, mi-au adus consecvență în cariera mea de pilot și m-au ținut în motorsport atâția ani la rând. 

DP: Vorbești foarte mult despre curaj, iar misiunea ta a devenit aceea de a le insufla curaj tinerilor să își urmeze visurile. Când ai avut curaj să te uiți la propriile emoții și trăiri? Faci asta mai mult acum in carantina sau era o „rutina” de sportiv?

CO: Este cu siguranță o rutină de sportiv. Ca să progresezi, este necesară o foarte bună autocunoaștere. Sportul te pune față în față cu proprii demoni, îți ține oglinda și te lasă acolo să te lupți, tu cu tine în primul rând. Înainte de fiecare probă specială de la raliu îmi pun casca pe cap și sunt conștientă de riscuri, dar și de propriile limite. Însă de fiecare dată am obiectivul de a fi mai bună - uneori e suficient să fiu mai rapidă cu o secundă, să abordez corect un singur viraj în plus; alteori știu că pot mai mult. Te gândești mult ce te oprește să fii mai bun, cum te poți îmbunătăți și mă lupt constant cu vocea aia care îmi șoptește “nu o să reușești” sau “mai bine renunți”. Curajul înseamnă să ignori asta și să îți spui singur “poți să faci asta!” și apoi chiar să muncești până când reușești.

DP: Ce ai învățat / reînvățat despre tine, din punct de vedere emoțional ca o lecție a pandemiei?

CO: Am învățat că este momentul să îmi diversific povestea, așa cum este ea spusă public. Am ales să vorbesc în online despre mașini și raliuri, însă niciodată nu mi-am asumat că eu sunt mult mai mult de atât - mi-a fost frică să mă expun, să îmi expun trăirile. Așa că o să renunț la prejudecăți și o să încerc să fiu mai asumată și mai autentică în tot ceea ce comunic. În plus, pandemia mi-a reconfirmat (dacă mai era necesar) că nu voi renunța niciodată la visul de a deveni un pilot de raliu mai bun, mai rapid, mai competitiv.

Sportivi în Izolare - Intervu cu Cristiana Oprea, pilot de raliuri

 

DISTRIBUIE